“Tehnologia învăţământului nu e doar învăţare…”

Interviu cu Alexandra Gherasim, doctor în ştiinţe filologice, conf.univ., Şef Secţie Integrare Europeană, Consiliere şi Documentare Profesională, USM.

- Care este misiunea secţiei dumneavoastră?
Secţia Integrare Europeana, Documentare şi Consiliere profesională este o subdiviziune a Universităţii ce activează în baza Statutului USM şi a documentelor normative, care reglementează procesul de învăţământ din Republica Moldova.
Misiunea secţiei este aceea de a susţine politica de integrare în învăţământul universitar european a USM prin implementarea Sistemului de Credite Transferabile şi de a sprijini studenţii în realizarea lor profesională prin consiliere educaţională.

- Cum se implementează la noi în USM strategiile trasate de Procesul de la Bologna?
În marea majoritate cele 10 direcţii strategice ale Procesului de la Bologna au început sa fie implementate încă din 20 mai 2005. Reforma de Realizare a Învăţământului Superior European reprezintă un proces continuu, deoarece întotdeauna există loc de perfecţionare. Unicul lucru realizat este organizarea învăţământului în 3 cicluri, care deja funcţionează în baza legii învăţământului. Celelalte direcţii sunt în curs de implementare. Rezultatele procesului vor fi discutate în 2010, la finalul perioadei planificate.

- Care sunt punctele forte ale Procesului de la Bologna?
Învăţământul Superior European, care a demarat în 1988 la Bologna, prevede un şir de modificari. Se pune accent pe asigurarea calităţii învăţământului, ceea ce înseamnă o armonizare a planului de învăţământ. Adică să fie compatibil cu programele de studii din cadrul altor universităţi. La fel o putem asigura prin planuri bune, întocmite concret, astfel încât specialistul să aibă acumulate nişte competenţe, să se poată încadra în lucru din prima zi şi să nu fie nevoie de instruire suplimentară în acest sens. Mai este nevoie şi de asigurarea cu mijloace didactice, tehnică, laboratoare de calitate şi pregătire înaltă a cadrelor didactice, care ar aplica nişte metode, tehnologii de predare, astfel încât cunoştinţele să ajungă direct la student. Disciplinele din programul de învăţământ să fie astfel încât timpul rezervat pentru ele să fie suficient pentru ca studentul să însuşească foarte bine meseria. Tehnologia învăţământului, a cunoaşterii şi ştiinţei, nu e doar o învăţare.Ele presupun cunoştinţe aplicate în cercetare ştiinţifică prin intermediul referatelor, conferinţelor ştiinţifice, studiilor de caz…, datorită cărora poţi ajunge la concluzii care ar putea avea valoare.

- Ce relevanţe au creditele transferabile de studii?
Creditele au proprietatea de a fi recunoscute în timp îndelungat, dar după anumite criterii. O ştiinţă care se dezvoltă revoluţionar nu poate permite ca acestea să fie valabile pe o perioada lungă de timp. Astfel, unele vor avea valoare, iar altele nu. Aderarea la Procesul de la Bologna presupune în mod automat recunoaşterea titlurilor, a gradelor ştiinţifice, actelor de studii, diplomei, suplimentului la diplomă. Chiar fiind exmatriculat, studentul primeşte o fişă academică unde sunt indicate notele şi creditele respective acumulate. Dacă acesta pleacă la altă universitate cu fişa respectivă şi aceasta îi recunoaşte creditele, atunci studentului i se spune să-şi continue studiile.

- Care sunt problemele specifice cu care vă confruntaţi la momentul de faţă?
Multe întrebări aşteaptă răspuns atât din partea profesorilor, cât şi din partea studenţilor, referitor la implementarea acestui proces. Studenţii se tem ca diploma lor de licenţă să nu fie echivalentă cu „studii superioare incomplete”. O mare parte din ei au părinţi cu studii superioare, care cunosc nişte realităţi anterioare precum că trebuie să înveţi 5 ani şi că din 3 ani nu va ieşi nimic. De aici apare şi neîncrederea lor faţă de acest sistem de învăţământ. Europa însă, nu face lucruri negândite şi neverificate, una din ele este selecţia studenţilor dupa primul ciclu, după care urmează cei 2 ani de masterat.

- Ce dificultăţi întâmpină profesorii de care, în fond, depinde implementarea noilor condiţii de învăţământ?
Profesorii sunt impuşi de nişte condiţii. Planurile de învăţământ prevăd cursuri obligatorii şi opţionale. Ultimele pot fi cele de specialitate sau orientare spre masterat într-un alt domeniu. Din planul nostru de învăţământ orelor opţionale le revine 40%. Respectiv, dacă studenţii nu aleg disciplina dată, ei pun în situaţie delicată profesorul care nu este de vârstă pensionară, dar pleacă din cauză că nu i se oferă ore. Altă dificultate este că toţi profesorii trebuie să-şi modeleze un pic cursurile. Daca până acum cursurile ofereau cunoştinţe fundamentale, astăzi se limitează la strict necesarul. E foarte greu să te adaptezi la aceste condiţii, mai ales dacă ai lucrat timp îndelungat după acelaşi model. Totodată, ştii că aceste cunoştinţe pot să-i folosească studentului, dar nu i le poţi oferi, în primul rând, din motiv că numărul de ore s-a redus.

- Prin ce se deosebesc cele 2 tipuri de diplome la absolvire ?
Ambele sunt diplome de licenţă, doar că statutul la fiecare este diferit. În 2008 vom avea două promoţii, de aceea trebuie să stabilim clar diferenţele acestor două sisteme educaţionale. De exemplu, să luăm o profesie anume, fie de cizmar. În primii trei ani el este învăţat să repare, să bata cuie …, însă nimeni nu-l învaţă tehnologia producerii încălţămintei. Adică, ciclul de licenţă prevede numai etapa iniţială.

- Ce avantaje ar oferi studiile de masterat la angajare?
Piaţa muncii se dezvoltă după mediu, societate, cerere, ofertă şi… conform preţurilor. E mai uşor să angajezi la lucru un licenţiat, fiindcă este mai ieftin. Cu toate că lucrează aceleaşi şase ore, deţinătorului diplomei de masterat i se cuvine un salariu mai mare. În masterand statul a investit, el are studii complete şi intelect format. Dar intelectul poate fi dezvoltat de sinestătător. Dacă eşti pornit corect la învăţat şi dacă te conduci dupa o consecutivitate clară, atunci nu-i neapărat să-ţi arate cineva până unde să înveţi. De aceea, uneori un specialist angajat doar cu diplomă de licenţă poate fi mult mai bun, chiar de neînlocuit, cu toate că nu a făcut studii de masterat. Depinde de fiecare caz în parte.

Lilia Ţurcan