Jean LEMAÎTRE: Europa suferă de existenţa unui abis între “elite” şi popoare

În săptămâna 4 – 9 februarie 2007, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe
ale Comunicării (FJŞC) a fost gazda unei vizite deosebite. Domnul Jean Lemaître, profesor la IHECS/Bruxelles (Institutul de Studii Înalte în Comunicare socială), coordonator pedagogic al DESS în Comunicare şi Afaceri Europene (ciclul III), a venit la Chişinău pentru iniţierea unei colaborări
dintre IHECS şi FJŞC a USM.
Am profitat de aflarea dlui Jean Lemaître în R. Moldova şi i-am solicitat
un interviu. Vi-l propunem în continuare
cu multă plăcere.
- Care este scopul vizitei Dstră în Moldova şi pentru cât timp vă veţi afla la Chişinău?
- Vizita mea rezultă dintr-un acord de cooperare dintre Guvernul moldovenesc
şi Comunitatea franceză din Belgia. Obiectivul nostru comun este de a stabili o primă misiune de schimburi
pedagogice cu FJŞC de la Chişinău.
Sarcina mea a fost dublă. Pe de o parte, am ţinut un curs în faţa studenţilor
anului III de la specialităţile Jurnalism şi Comunicare, în special în domeniul afacerilor europene. Pe de altă parte, în jumătatea a doua a zilei, împreună cu decanul facultăţii, dl C. Marin, am multiplicat contactele şi discuţiile cu scopul de a da, în anii următori, noi elanuri acestei cooperări
pedagogice iniţiate între FJŞC şi IHECS.
- Prezentaţi-ne, în câteva fraze, IHECS.
- IHECS este Institutul de Studii Înalte în Comunicare Socială situat la Bruxelles. Este un institut de studii superioare,
echivalent cu nivelul universitar.
La IHECS îşi fac studiile în jur de 1000 de studenţi, la care se adaugă
aproximativ 100 de studenţi care urmează cele patru DESS (diplome superioare de specializare, o formă de instruire postuniversitară cu durata de un an). Două dintre cele patru forme DESS vizează în mod direct disciplinele
europene: DESS în Comunicare şi Afaceri Europene şi DESS în Jurnalism
european.
- Specialiştii formaţi la IHECS îşi găsesc uşor un loc de muncă?
- În calitatea sa de şcoală de comunicare
aplicată, IHECS oferă un avantaj
în comparaţie cu facultăţile universitare.
Tinerii noştri licenţiaţi ştiu să folosească camera, să facă montaje radio, să organizeze un ziar şi să creeze
un site Internet. În cadrul DESS pe care îl coordonez – Comunicare şi Afaceri Europene – se insistă mult asupra legăturii dintre chestiunile tehnice
de comunicare şi cele de analiză politică. Această metodă „încrucişată” de lucru – or, noi formăm comunicatori
care înţeleg politica europeană şi politicieni care ştiu să comunice – corespunde
cererii pieţei de muncă din Europa. Chiar dacă concurenţa este dură, tinerii bine instruiţi şi cunoscători
ai limbilor străine, au posibilităţi reale de angajare. Aproximativ 90% dintre studenţii formaţi la IHECS au un serviciu calificat.
- Care sunt, în opinia Dvs., avantajele
şi/sau dezavantajele Procesului de la Bologna?
- Avantajul PB, constă într-o mai bună lizibilitate a studiilor efectuate în universităţile care implementează, ca cele din R. Moldova, această reformă.
Problema, pentru o ţară cum este Belgia, este că anul 5 de studii, adică Master 2, va fi considerabil mai puţin finanţat de către puterile publice. Ceea ce este un lucru regretabil, în opinia mea, deoarece numai puterile publice
pot garanta egalitatea cetăţenilor în ceea ce priveşte serviciile esenţiale.
Şcolile trebuie să rămână a fi nişte structuri culturale şi nu pot să alunece
spre proiecte din ce în ce mai mult marcate de economie.
- Ce cunoşteaţi despre ţara noastră
înaintea acestei călătorii?
- Din păcate, foarte puţin. Ştiam că vorbiţi româneşte, că aveţi vin foarte bun şi că există un conflict în Transnistria.
De asemenea, ştiam despre faptul că multe tinere din Moldova sunt traficate şi obligate să se prostitueze
în străinătate.
- Ce v-a şocat şi/sau impresionat cel mai mult în Moldova?
- În câteva fraze este dificil să spun. Oraşul este sărac, ştiam acest lucru. Dar mi s-a părut foarte curat. M-a frapat
numărul de maşini foarte scumpe şi m-am întrebat cum poţi să întreţii în mod onest o astfel de maşină. Am cunoscut
mai bine realităţile politice din ţara dvs. Astfel, am aflat că un partid comunist a revenit la putere în urma unor alegeri democratice. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult au fost studenţii
pe care i-am întâlnit la cursurile pe care le-am dat. sunt nişte tineri cu o cultură generală vastă, cu talente lingvistice,
capacitate de analiză, dar mai ales cu o manieră de a pune întrebări foarte directe şi concrete.
- Care este gradul de „vizibilitate” al R. Moldova în „satul european”?
- Cred că vizibilitatea este slabă. Am citit Planul de Acţiuni RM – UE, decis de comun acord în concordanţă cu Noua Politică de Vecinătate a UE. Anumite puncte din acest plan mă irită ca cetăţean al unui stat membru al UE. Moldovei i se cere să copieze sistemul economic al UE, să se alinieze tuturor standardelor. Tonul UE folosit în relaţia
cu RM mi se pare neadecvat. Pentru
mine, principala bogăţie a Europei, este respectul pentru diversităţile sale. Între ţări, relaţiile de cooperare trebuie
să se stabilească în baza respectului reciproc, şi nu de pe poziţii de superior – subaltern.
- Care este diferenţa dintre studenţii„europeni” şi cei moldoveni, pe care i-aţi cunoscut în timpul acestei vizite?
- Dacă facem abstracţie de limbă, nu am văzut nicio diferenţă. Studenţii
dvs. sunt la fel de entuziaşti ca şi ai noştri. Un lucru însă m-a amuzat. Când profesorul intră în sală, studenţii
voştri se ridică în picioare, ceea ce denotă, bineînţeles, respect şi politeţe din partea lor. După revoltele studenţeşti
din Franţa, anul 1968, la noi nu se mai practică acest frumos obicei.
- Se pot forma (instrui) jurnalişti europeni la Chişinău?
- Da, cu siguranţă. Ar fi două abordări
în acest sens. Prima: să se permită câtorva jurnalişti moldoveni să devină corespondenţi europeni la Bruxelles. Dar acest lucru costă foarte mult. A doua (pe care o consider mai importantă):
încurajarea tinerilor jurnalişti moldoveni să scrie mai mult şi mai profund despre afacerile europene acolo unde lucrează, la Chişinău sau în alte zone ale ţării. Pentru că Europa
suferă astăzi de existenţa unui abis între „elite” şi popoare. Încurajarea jurnaliştilor locali să-i facă Europei loc în rubricile lor, reprezintă un mijloc de articulare a dimensiunii instituţionale a Europei cu realităţile sale concrete trăite de către locuitori şi cetăţeni.
- Vă mulţumim pentru interviu şi vă mai aşteptăm la Chişinău!

Aneta GONŢA